Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune
21.07.2017 – 03.09.2017
Muzeul de Artă Craiova
Palatul Jean Mihail
Muzeul de Artă Craiova, în parteneriat cu Fundația TRIADE, cu sprijinul Galeriei Jecza vă invită vineri 21 iulie 2017, ora 19:00 la deschiderea oficială a expoziției de sculptură PETER JECZA- LECȚIE DESPRE IMPERFECȚIUNE.
Peter Jecza este un nume de prestigioasă referinţă în arta contemporană românească. Fundația Triade, pe care sculptorul a fondat-o, a instituit, începând cu anul 2009, după dispariția artistului, programul Memoria Jecza, menit să continuie cercetarea și promovarea operei artistului.
Expoziția Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune face parte din acest program, înscriindu-se în același timp în direcția de valorizare a artei contemporane românești, promovată de către Muzeul de Artă Craiova.
Expoziția își propune să aducă în sfera dezbaterii critice semnificațiile mutației pe care cercetările artistului din anii ’80 le-au adus practicilor sculpturii și va prezenta lucrări din colecţiile Muzeului de Artă Timișoara, Muzeului Național Secuiesc Sf. Gheorghe, precum și din colecții private – Colecțiile Lecca, Herczeg, Mihu, Simcelescu, Mesaros, Babusceac, Jecza.
Curatoarea expoziției: Sorina Ianovici.
Expoziţia va fi însoţită de un catalog cuprinzând lucrările expuse.
Peter Jecza și-a început formația artistică în anii ’50, la liceul de artă din Târgu Mureş, cu profesorul Izsák Márton, în plină epocă a „realismului socialist” importat de regimul politic al vremii, continuând la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, unde viitorul sculptor a avut profesori celebri precum Romul Ladea, Virgil Fulicea, Kadar Tibór, Kós András sau Servátius Jenő, și desăvârşind-o la Timişoara, oraş în care artistul a venit după absolvire. Lecţia dascălilor săi s-a completat, în mod echilibrat şi personal, cu ceea ce oferea marea artă europeană, de la modelul pe care l-a oferit lecția sintezei Brâncuși, până la suprarealismul masiv, teluric, al lui Henry Moore, cu care contactul a fost copleșitor. În perioada ce a urmat absolvirii studiilor de artă (1963-1978), creaţia lui Peter Jecza a urmat, constant, un proces de căutări și profundă asimilare a surselor ce l-au marcat, de exercițiu formal, elaborare a unor practici și a unui discurs vizual supus imperativelor propriei creativități.
Opera pe care expoziția prezentă o propune este rodul acestui îndelung exercițiu de autodefinire, la finele căruia artistul ajunge în punctul de perspectivă al unor sinteze parțiale, a impunerii unui instrumentar de exprimare propriu (monada, ca formă plastică aptă să cuprindă sensuri multiple), a unui corpus marcat de existența câtorva linii generatoare, ce îi definesc creația pe toate palierele sale: la nivel formal, semantic, simbolic, tematic etc.
În esenţa ei, sculptura lui Peter Jecza rezultă din dinamica a trei entităţi: cubul, sfera şi erupţia. Elanul, forţa lăuntrică, ce determină întreaga mişcare a înţelesurilor şi, implicit, întreaga pulsaţie a formelor şi volumelor, a semnelor plastice, o reprezintă propensiunea celor două corpuri emblematice (cub – sferă) de a se contopi, de a realiza o sinteză. Avem a face cu eterna aspiraţie a eului reflexiv de a înfăptui contopirea principiilor contrare. Din unghi estetic, confruntarea cub – sferă transcrie dialogul, nu o dată tensionat, dintre arta clasică şi cea modernă. Acest releu, acest conflict, plastic, dar şi vizionar, cub – sferă, conduce la o largă desfăşurare de tensiuni şi antinomii, artistice şi meta-artistice, precum aceea dintre verticalitate şi orizontalitate, clasicitate şi modernitate, cea dintre natură şi cultură, dintre celest şi teluric, dintre eteric şi mineral.
Expoziția Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune examinează astfel modul de depășire a mimesis-ului, prin trans-figurare (”a da formă materială imaterialității”, după expresia artistului), figurarea echilibrului dintre orizontalitatea mineralităţii și verticalitatea ascensională a spiritului – chiar a elanului sacral -, raportul limbajului sculpturii cu celelalte forme de limbaj, dimensiunea ”muzicală” a acestuia, în sensul desfășurării sale în timp, apropierea de poezie.
Lucrările expuse se impun prin valoarea lor artistică (eficienţa limbajului specific, echilibrul formelor, armonia stilistică, puterea de a se impune, prin ele însele), prin valoarea lor intelectuală (îşi propun să reflecte, cu mijloacele artei, teme umane majore şi, pe de altă parte, să găsească linia de continuitate, acordul dintre viziunea clasică şi cea modernă, abstractă asupra obiectului) şi prin valoarea lor spirituală (cu referire la orizontul metafizic, superior, în care este plasată verticalitatea). Aşadar, departe de a fi simple exerciţii de virtuozitate, menite doar să îmbogăţească lumea obiectelor cu noi elemente, ieşite din talentul şi priceperea omenească, lucrările lui Peter Jecza au, dimpotrivă, un suport mult mai adânc, sunt înrădăcinate în elanurile abisale ale fiinţei, ele vorbesc despre enigma existenţei, despre drama condiţiei umane şi despre şansele salvării ei.Valori cărora artistul le-a dat corp sculptural folosind un limbaj nou, propriu, încărcat de sens.
