Ioan Augustin Pop

Autoportret colectiv

13 octombrie - 17 noiembrie 2022

Curatori: Magda Cârneci, Mălina Ionescu

Coordonator proiect: Mihaela Velea

Coordonator PR: Laura Tiparu

Autoportret colectiv este al cincilea capitol al proiectului TzaraGordian, în lucru începând cu 2014. Primele patru capitole - Passato al tempo futuro ( 2017), Realitate aproximativă (2021), Memoria umbrei pe un cub de sticlă și Despre materie și lucruri publice, ambele în 2022 – au marcat legătura cu proiecte și teme anterioare și în același timp parcursul unei schimbări, a unei reveniri către sine, dinspre exterior înspre interiorul cel mai profund. De la observarea critică și intens reactivă, atenția se mută treptat către o analiză a însuși modului în care se formează imaginea din asocieri de multe ori suprinzătoare chiar pentru artist. Acest proces este identificat și asumat, în etapa actuală a proiectului, ca metodă ordonatoare. Cercetarea modelelor de asociere și suprapunerea reperelor interioare (emoționale, afective și culturale) cu fragmente de realitate exterioară se traduce direct, în aceast moment al proiectului său artistic prin prezența autoportretului în imagine. Portretul rămâne însă – încă – colectiv, după cum enunță și titlul expoziției, el nu se separă complet de incident, de social, de mediul perceput ca ostil. Propria figură este inserată în mulțimea de siluete, fragment autoreferențial alături de personaje anonime sau recognoscibile, medici, soldați, personalități politice ale unui prezent opresiv și ale unui trecut traumatic, sau dimpotrivă, devine figură centrală care pune în scenă și descrie, intens narativ, o stare/ atitudine. Toate aceste siluete populează un mediu agresiv, aglomerat, care în proiectele precedente, printre care Arheologii industriale, este dimpotrivă, unul depopulat prin anulare și pierdere, un spațiu al ruinei provocate de absență și abandon.

Autoportret colectiv, care include și prima lucrare care anunță noul proiect amplu – Autoportret global, realizată în 2011 - reprezintă și o serie de începuturi distincte de serii / subteme, aceasta fiind o particularitate a unui mod de lucru, în care fiecare temă se subsumează alteia, răspunde sau este complementară celor precedente. Teme ca petrolul, ruina, lipsa de sens, criza, nebunia, pandemia și războiul, se asociază inevitabil unor teme culturale – care pot fi, fără a se exclude, fragmente literare, lucrări de artă, metode de lucru (unele experimentale - colaj, print digital, performance), repere formale și stilistice ale unor perioade istorice – sau teme plastice - cromatice sau compoziționale. Printre temele centrale proiectului artistic al lui Ioan Augustin Pop sunt realismul în multiplele sale ipostaze, condiția picturii, căreia îi chestionează relevanța în timp ce practicând-o, i-o afirmă și restaurează; mediația și dinamica dintre reprezentare și expresie, dintre exteriorizare și o interiorizare care generează tensiune.

Modul aparte în care se articulează aceste asocieri nu este întotdeauna evident la prima lectură, dincolo de locurile comune pe care le citează, astfel el este explicat și analizat, iar fiecare lucrare dezvoltă propria narațiune și justificare. De fiecare dată, artistul caută punți, stabilește relații și noi raporturi cu puncte fixe de ancorare și linii ordonatoare, în fluxul continuu al unor realități pe care le denunță în mod critic, ironic, vehement chiar – dar fără angajare – într-un exercițiu de poziționare / re-poziționare a unui sine în același timp artistic, social și emoțional.

Mălina Ionescu

Ioan Augustin Pop (n.1955, Zalău) este artist și profesor, în prezent trăiește și lucrează la Oradea și Timișoara. A absolvit Institutul de Arte Plastice ”Ion Andreescu” Cluj-Napoca, în 1983 și s-a afirmat ca membru al grupului Atelier 35 - Oradea, între1986-1990 și al Generației Optzeci. Devine membru al U.A.P.R. începând din 1990. A deținut catedre în Universitățile de Arte din Cluj-Napoca (1990-2002) și Timișoara (2003-2020) unde, în prezent, coordonează studii doctorale. I-au fost decernate premii în concursuri, iar Uniunea Artiștilor (U. A. P. R) îi acordă de două ori premiul pentru pictură, în 1998 și 2014. Practica sa artistică este adeseori experimentală și include performance sau colaj, în ultima perioadă fiind preocupat mai ales de pictură.