Alina Enache se înscrie într-o direcție a sculpturii românești, care are ca program actualizarea unui fond patrimonial, în aceeași măsură arhaic și clasic... opțiunea este uneori evidentă pentru factura primitivă, alteori pentru echilibrul și puritatea clasicizantă care înnobilează mimesis-ul, iar cel mai adesea încearcă o sinteză a acestor două resurse, esențialmente diferite.

Atunci când abordează portretul, stilul său, conservând predilecția pentru forma masivă și compactă, apelează la soluțiile consacrate ale sculpturii europene, în care forma se rafinează în funcție de virtuțile descriptive, iar suprafața, șlefuită, abstractizează suportul material.

Unele din cele mai expresive lucrări ale sale îmbină elemente ale descripției, realizate cu mijloacele deja definite – forma urmărită cu suplețe, suprafața polisată, atenție acordată mișcării ce fluidizează volumele - cu o rezistență a materiei brute, conservată în anumite zone ale compoziției.

În modalitatea prin care încarcă figura umană de o povară semantică dincolo de prezența ei imediată, dar inevitabil legată de prestanța sa formală, recunoaștem cea mai importantă moștenire de la maestrul său Gh. D. Anghel.

Alexandra Titu

 

”... îngropată între blocuri de piatră și lemne, între bucăți de lut și forme de metal, între butuci pe care îi sculpta, sau îi spărgea singură, ca să facă focul în atelierul înghețat și zguduit de tramvaie, ceea ce descopeream era o singurătate cotropită de propriile ei himere, devenite materie, o materie care reușea să devină artă, tocmai pentru că nu se lasă nici înduioșată, nici abătută de circumstanțe. 

Așezate pe socluri, aceste himere, cumințite de emoția expoziției și de amintirea-omagiu a marelui Anghel, sunt operele care ne tulbură acum.

Ana Blandiana

 

Și dacă în cazul graficii este absolut remarcabilă parcimonia mijloacelor plastice, desenul fără false lungimi, dar de o dinamică și naturalețe a gesticii puțin întâlnită, în sculptură autoarea își eliberează tot summum-ul imaginativ, căldura sufletească și patosul, absolut autentice.

Dragoș Ciobanu