AUTOR: Constantin Brâncuși

 

TITLU: Sărutul

 

DATARE: 1907

 

MATERIAL: Piatră de Marna

 

TEHNICĂ: Tăietură directă

 

DESCRIERE:

Lucrarea a fost prezentată publicului pentru prima dată în anul 1910, în cadrul expoziției grupului Tinerimea Artistică, la București. Ea a intrat în circuitul internațional după ce artistul a prezentat varianta în gips a acesteia la expoziția din 1913, deschisă la Armory Show în New York. Blocul de piatră cuboidal prezintă busturile a doi tineri uniți într-o îmbrățișare. Femeia cuprinde cu brațele sale umerii bărbatului, iar palmele sale sunt încrucișate pe gâtul acestuia. Bărbatul vine în continuarea acestei îmbrățișări, brațele sale întregind cercul. Ochii, buzele și părul celor două personaje sunt executate în tehnica numită "tăietură directă", tăietura adâncită pentru realizarea delimitării degetelor. Restul suprafețelor finisate redau sugestiv părți anatomice precum coloana vertebrală, mușchii trapezoidali ai bărbatului, conturul sânilor femeii. Axa prin care cele două trupuri sunt separate, într-un mod ușor asimetric, este un element de dinamică, la fel și sugerarea mișcării brațelor. Sculptură concepută în antiteză cu Sărutul lui Rodin, se remarcă prin renunțarea la orice detaliu nesemnificativ și concentrarea în gestul amplu al îmbrățișării ce contopește cele două siluete, redând astfel nemijlocit întreaga forță expresivă a iubirii. Se consideră îndeobște că, odată cu Sărutul lui Brâncuși, s-a născut arta modernă. Abordarea ciclică a unei teme (Măiastra, Pasărea în văzduh, Domnișoara Pogany, Peștele, Somnul, etc) va caracteriza întreaga sa creație.