Mobirise

A fost odată familia Mihail

19.12.2018 - 20.02.2019

Curator: Laura Tiparu

Muzeul de Artă Craiova

Palatul Jean Mihail

Rezultat al unei fructuoase colaborări cu Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale, expoziția aduce pentru prima oară în fața publicului o parte importantă a fondului documentar și fotografic „Fundația Jean Mihail” – cea mai cuprinzătoare sursă de informații referitoare la familia care, prin intermediul ultimului său reprezentant, Jean Mihail, a lăsat în 1936 moștenire statului cea mai mare avere particulară din România acelei epoci. Muzeul de Artă Craiova își are sediul în palatul ridicat în 1907, după proiectul arhitectului francez Paul Gottereau. Cuprinzând peste 200 de piese, aceasta este prima expunere de anvergură, constituită pe baza unor documente și mărturii concrete despre viața și activitatea a 3 generații ale familiei. 

MIHAIL CONSTANDIN și ZAHARICA CONSTANDIN reprezintă prima generație a familiei stabilită în Oltenia. Au ajuns aici în primul deceniu al secolului XIX, în cadrul primului val de migrație grecesc din provincia Macedoniei. Urmele locuirii lor există, atât la Craiova (unde au fost înmormântați), cât și la Bistreț (unde au ctitorit o biserică cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” între 1826-1832). Datorită lor și a altor familii de clisureni, Bistrețul a devenit unul dintre cele mai mari porturi cerealiere din Europa secolului XIX. Au avut un singur fiu, NICOLAE (NICOLACHE). Descris ca un om foarte inteligent, care „a priceput enorma creștere a valorii pământului”, a avut un statut social strălucit, consemnat în documente: „român macedonean, proprietar de moşii în judeţul Dolj şi case în oraşul Craiova cu stare de 50000 de galbeni”, el se punea „chezaș” pentru aromânii sosiți în Tările Române și numiți de domnitorul Barbu Știrbei „supuşi eleni”. El este primul MIHAIL cu numele, transformând prenumele tatălui în nume de familie. Se știe că a fost boierit cu rangul de pitar, în 1856. Achiziționează o bună parte dintre moșiile care vor rămâne în patrimoniul familiei până la stingerea ultimului urmaș: Drănicu, Geormane, Bârza, Rogova, Braniște. În 1866, a fost desemnat alegător în colegiul I pentru Senat, depășind baremul cenzitar – plătea cea mai mare foncieră dintre boierii craioveni. Tot în anul 1866 devine comandant de companie al gărzii cetățenești, iar în 1871, membru al Camerei de Comerț. Se căsătorește cu VICTORIA EMANOIL, una dintre cele trei fete Nicolae Emanoil și Anastasia (n. Curti). Au împreună un fiu, CONSTANTIN (DINI) și o fiică, ARETI. Nicolae Mihail s-a îngrijit de educația ambilor copii: despre ARETI se spunea că era cultivată și elegantă. Împreună cu mătușile sale, Elena Dumba și Maria Coloni, Areti a făcut parte din societatatea doamnelor care i-au îngrijit pe răniții de război, de aceea i-a fost acordată de regele Carol I distincția „Crucea Elisabetei”. Membră a mai multor societăți filantropice, a rămas consemnată printre altele, donația sa de 30000 lei Areti – din 1906, în folosul a 187 de persoane, dintre care 22 erau copii ce primeau îmbrăcăminte și încălțăminte. S-a căsătorit cu ANDROCLE FOTINO, urmaș al lui Dionisie Fotino, medic militar, ce a ocupat diverse funcții importante în armată. Cei doi soți au locuit la București, pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Biserica Albă. Areti rămas în amintire ca un model de caritate: „Natură de elită, caracter blând a fost, model de virtute și providență pentru săraci.” CONSTANTIN (DINI) MIHAIL s-a născut în Craiova în casa de pe strada Gheorghe Chițu, și a studiat la Viena și Hohenheim, urmând cursuri la Școlile Superioare de Agricultură, cu scopul de a dobândi o viziune mai aplicată asupra exploatărilor agricole. Mărește patrimoniul familiei, achiziționând mai multe moșii, ajungând să dețină peste 80 000 de hectare de pământ, în 5 județe și devenind unul dintre cei mai bogați oameni din țară, după George Cantacuzino „Nababul”. În timpul Războiului de Independență s-a remarcat prin sprijinul acordat armatei române, amplasând în una din casele proprii spitalul „Dini Mihail”, întreținut cu toate cheltuielile în afară de medici și medicamente. Dovezile activității sale filantropice sunt numeroase: în 1892 - acte de donație către Primărie în valoare de 30000 lei pentru achiziționarea de lemne pentru săraci și ajutoare acordate anual (printr-o fundație ce purta numele părinților săi). În 1905 repară din fonduri proprii Fântâna din Popova, atestată documentar din anul 1613. A înființat școli rurale, a contribuit la ridicarea, pictarea și restaurarea mai multor biserici de pe moșiile sale. Înscris în Partidul Conservator, a fost ales în 1888 președinte al Consiliului Județean Dolj. În 1908, este ales președinte de onoare al organizației carpiste din Dolj. A fost decorat de regele Carol I cu ordinele „Coroana României” și „Steaua României”. Moare în 1908, neapucând să vadă terminat palatul pentru ridicarea căruia îl angajase pe arhitectul francez Paul Gottereau. În perioada studiilor de la Viena, Dini s-a căsătorit cu MATILDA SPIRO (1849-1876) ce provenea tot dintr-o familie de aromâni. Au avut patru copii, dar doi au murit de la vârste foarte fragede. Nu există prea multe informații despre ea, cu excepția unor picanterii povestite de C. Argetoianu, conform cărora, ultimul copil al familiei Mihail ar fi fost rezultatul unei infidelități a acesteia. A murit de tânără, la numai 27 ani ca urmare a unei congestii pulmonare, semn al unei afecțiuni congenitale, moștenită de altfel și de cei doi fii: NICOLAE șI JEAN. Rămași orfani la vârste foarte mici, cei doi băieți au fost crescuți de tată, secondat îndeaproape de cele două stră-mătuși: ELENA, măritată cu Nicolae C. DUMBA – înrudit cu bogata ramură vieneză a familiei DUMBA – mare moșier și negustor de antichități. Prin intermediul lui au fost achiziționate mare parte din operele de artă ce au făcut parte din colecția familiei Mihail; și MARIA, măritată cu Elias COLONI, grec sosit pe teritoriu românesc în calitate de comandant de arnăuți. Elias A primit, pentru serviciile aduse împotriva turcilor, moșia Deveselu, unde Maria a ridicat alături de conac și o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae” și care era locul preferat pentru întrunirile de familie. Aveau și o proprietate la Pau, în Franța, Elias reprezentându-l pe Dini Mihail în tranzacțiile cu băncile franceze. NICOLAE MIHAIL, fiul cel mare, a făcut școala primară în Craiova, iar liceul la Paris, unde și-a dat și bacalaureatul, urmând apoi cursurile Facultății de Drept din Liege. A fost scutit de serviciul militar, pe motiv de boală. A fost pentru o perioadă președinte al Societății Anonime „Ramuri”. În a doua parte a vieții a trăit mai ales în Franța, la Pau, pe domeniul unchiului său Coloni. A murit la numai 46 de ani în urma unor complicații pulmonare. IOAN (JEAN) MIHAIL, ultimul descendent al familiei, s-a născut la Craiova, a abosolvit liceul Carol I și apoi cursurile Facultății de Drept la Bordeaux. A fost deputat conservator până în 1915, când a trecut la liberali și a fost ales senator de Satu Mare. În 1917, în cadrul sesiunii parlamentare de la Iași, a votat în favoarea reformelor privind votul universal și împroprietărirea țăranilor. A devenit cel mai bogat om din România, după ce a moștenit și averile Dumba și Coloni. În timpul marii crize economice din anii ’30 a garantat cu averea sa împrumuturile statului român din băncile franceze și elvețiene. Este unul dintre cei mai mari filantropi români, pornind de la donațiile importante făcute liceului unde a studiat, construirea și renovarea unor așezăminte bisericești, fonduri de studii pentru elevii și studenții săraci, propunerea (1935) ca propriul palat de pe Calea Unirii să devină sediul unei instituții de educație, până la gestul, fără precedent prin dimensiunile sale, de a dona prin testament întreaga sa avere statului român. S-a stins din viață în 1936, în urma unei bronho-pneumonii și, odată cu el, stirpea Mihail.

Made with Mobirise site software