Constantin Brâncuși

(n. 19 februarie 1876, Hobița, județul Gorj – d. 16 martie 1957, Paris).

Este unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, a cărui contribuție la revoluționarea viziunii și a limbajului în arta de după 1900 a devenit emblematică, prefigurând Modernismul.

Sărutul

Tors (Coapsa)

Cap de copil

Orgoliu

Domnișoara Pogany

Vitelius

Ecorșeu

Scaun colțar

CONSTANTIN BRÂNCUȘI 

(n. 19 februarie 1876, Hobița, județul Gorj – d. 16 martie 1957, Paris).

Este unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, a cărui contribuție la revoluționarea viziunii și a limbajului în arta de după 1900 a devenit emblematică, prefigurând Modernismul.

Între 1889 – 1898 este elev la Școala de arte și meserii din Craiova, după care își va continua studiile la Școala Națională de Arte Frumoase București (1898 – 1902).

În perioada 1899 – 1900 Biserica Madona Dudu Craiova și Prefectura Județului Dolj îi acordau tânărului Brâncuși burse de studii, pentru a putea urma cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase din București.

Începe să fie remarcat și primește primele premii: în 1899 obține mențiune de onoare pentru Vittelius, iar în 1901 medalia de bronz pentru Ecorșeul (realizat în colaborare cu profesorul Dimitrie Gerota), lucrări aflate acum în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova.

După plecarea la Paris, în 1905 – 1906, obține bursa Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice din România. Astfel se poate înscrie la Ècole Nationale des beaux-arts și este acceptat în atelierul sculptorului Antoine Mercié.

În 1906, expune pentru prima dată la Paris, la Salonul Societății Naționale de Arte Frumoase. Din această perioadă datează ORGOLIU (1905) – prima sculptură turnată în bronz și CAP DE COPIL (1906), lucrări în care se poate observa eliberarea din figurativismul specific perioadei. Varianta în ghips a Orgoliului va fi expusă, în 1906, la Salonul de toamnă de la Paris, urmând ca, în 1907, să fie expus Capul de copil.

Anul 1907 este unul de referință pentru arta lui Brâncuși. Devine pentru o scurtă perioadă elevul lui Auguste Rodin, despărțirea de acesta fiind marcată de cuvintele devenite celebre: „în umbra marilor copaci nu crește nimic”. Este anul în care a sculptat Cumințenia pământului, lucrare expusă în premieră la București, în 1910, la expoziția anuală Tinerimea Artistică.

În 1907 se înregistrează prima achizitie publică a unei lucrări Brâncuși, Pinacoteca statului din București cumpărând Cap de copil ( ghips patinat), aflat acum în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României.

Crează capodopera SĂRUTUL, lucrare iconică, cunoscută în istoria artei ca prima sculptură modernă din lume. Aceasta marchează un punct de răscruce nu doar în creația sa, ci şi în întreaga artă universală, reușind să influenţeze în mod decisiv evoluţia gândirii artistice a secolului XX. Sărutul este piesa de rezistență a colecției și vedeta incontestabilă a oricărei expoziții Brâncuși din lume.

În anul 1909, Pinacoteca statului din București achiziționează Portretul pictorului Dărăscu- ghips patinat (colecția M.N.A.R), iar în 1910 Atanasie Simu cumpăra pentru Muzeul Simu Portretul pictorului Dărăscu- bronz și Somnul- marmură (colecția M.N.A.R.). Aceste date confirmă faptul că în România antebelică a existat un interes evident pentru achiziționarea de opere ale sculptorului, cu mult înainte ca acesta să devină „celebrul Brâncuși” și să intre vreo colectie publică din străinătate. Prin comparație, amintim că Muzeul Național de Artă Modernă din Paris cumpăra, abia în 1946, trei lucrări: Muza adormită, Cocoșul, Foca.

Din aceeași perioadă datează lucrarea TORS (Coapsa), executată în mamură și considerată ultima sa operă de factură „clasică”.

În anul 1913 are loc Expoziția Internațională de Artă Modernă cunoscută ca Armory Show, unde sunt expuse 1600 piese de: Ingres, Delacroix, Courbet, Cezanne, Gauguin, Manet, Degas, Lautrec, Matisse, Kandinsky, Rodin, Bourdelle, Duchamp, Brâncuși ș.a. Brâncuși va prezenta aici cinci piese: Sărutul, Muză, Muza adormită, Domnișoara Pogany (ghipsuri) și Tors- marmură (1912). Armory Show are un ecou extraordinar și se va redeschide la The Art Institute Chicago, unde studenții ies în stradă să protesteze și vor să ardă portretele lui Brâncuși, Matisse și Walter Pach, considerați exponenți ai avangardei decadente.

Muzeul are în patrimoniu o copie a DOMNIŞOAREI POGANY- faimoasa sculptură care a stârnit reacții controversate la New York și continuă, încă, să uimească privitorii.

Muzeul de Artă Craiova este unul dintre primele muzee din lume care a deținut o colecție de opere Brâncuși. În 1943, în Palatul Jean Mihail, se deschidea, după modelul expozițiilor universale, un eveniment de mare anvergură în epocă, „Săptămâna Olteniei”, unde au fost prezentate și trei opere de Constantin Brâncuși: Orgoliu, Cap de copil, Sărutul.

Colecţia de la Craiova reflectă o etapă foarte interesantă în definirea artei care avea să îi aducă prestigiu lui Brâncuși. Traversând perioada de început, în care artistul își conturează traseul de la un figurativism de factură rodiniană, până la momentul de apogeu, din 1907, în care concepțiile sale estetice depășesc contemporaneitatea, aici se află sâmburele și chintesența artei moderne.  

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Sărutul  

DATARE: 1907  

MATERIAL: Piatră de Marna  

TEHNICĂ: Tăietură directă  

DESCRIERE: Lucrarea a fost prezentată publicului pentru prima dată în anul 1910, în cadrul expoziției grupului Tinerimea Artistică, la București. Ea a intrat în circuitul internațional după ce artistul a prezentat varianta în gips a acesteia la expoziția din 1913, deschisă la Armory Show în New York. Blocul de piatră cuboidal prezintă busturile a doi tineri uniți într-o îmbrățișare. Femeia cuprinde cu brațele sale umerii bărbatului, iar palmele sale sunt încrucișate pe gâtul acestuia. Bărbatul vine în continuarea acestei îmbrățișări, brațele sale întregind cercul. Ochii, buzele și părul celor două personaje sunt executate în tehnica numită "tăietură directă", tăietura adâncită pentru realizarea delimitării degetelor. Restul suprafețelor finisate redau sugestiv părți anatomice precum coloana vertebrală, mușchii trapezoidali ai bărbatului, conturul sânilor femeii. Axa prin care cele două trupuri sunt separate, într-un mod ușor asimetric, este un element de dinamică, la fel și sugerarea mișcării brațelor. Sculptură concepută în antiteză cu Sărutul lui Rodin, se remarcă prin renunțarea la orice detaliu nesemnificativ și concentrarea în gestul amplu al îmbrățișării ce contopește cele două siluete, redând astfel nemijlocit întreaga forță expresivă a iubirii. Se consideră îndeobște că, odată cu Sărutul lui Brâncuși, s-a născut arta modernă. Abordarea ciclică a unei teme (Măiastra, Pasărea în văzduh, Domnișoara Pogany, Peștele, Somnul, etc) va caracteriza întreaga sa creație.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Tors (Coapsa) - prima lucrare din ciclu

DATARE: 1909 - 1910

MATERIAL: Marmură albă

TEHNICĂ: Cioplire cu dalta și gradina. Șlefuire parțială

DESCRIERE: Lucrată în marmură albă, la Paris, sculptura avea să fie prezentată pentru prima dată publicului la Salonul Oficial de la Bucureşti, în anul 1912. Modalitatea de abordare este accea a tăieturii directe, ce alternează cu suprafeţe finisate în manieră romantică, rodiniană. A fost cadoul de nuntă pentru prietenul său Victor Popp, dar înainte de a o dărui, Brâncuși a mai executat după ea două versiuni în gips. Se pare că, în mod surprinzător, a fost sculptată după natură, un procedeu rar uzitat. Fragmentul de tors feminin este supus unei duble tehnici de execuție/perspective – partea stângă este șlefuită perfect, fiind vizibile și cele mai fine detalii ale trupului feminin, surprins într-o manieră specifică sculpturii romantice cu treceri graduale de la suprafețele luminate, la cele de penumbră. În partea dreaptă, marmura este lăsată în stadiu brut, de bloc. În partea din spate, în afara suprafețelor șlefuite, sunt prezente și urme produse de daltă confirmând tehnica tăieturii directe. Intenția artistului de a se distanța de sculptura tradițională devine astfel destul de evidentă. În ciuda dimensiunii mici a sculpturii și a poziției înclinate, Brâncuși a reușit să distribuie greutatea în așa manieră încât scuptura este stabilă. Acest echilibru perfect pare a fi una dintre preocupările lui constante și poate fi recunoscută și în cazul altor sculpturi, precum Somnul sau Pasărea în văzduh. Expusă la Craiova pentru prima dată în anul 1943, ea figureză în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova din august 1954; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei Naţionale, iar din 1964 în cadrul Cabinetului Constantin Brâncuşi.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Cap de copil 

DATARE: 1906 

MATERIAL: Bronz patinat 

DESCRIERE: Modelat în manieră romantică, în atelierul său de la Paris, Impasse Ronsin, nr. 8, lucrarea a avut ca subiect un copil orb care îi vizita zilnic atelierul. Lucrarea a fost turnată în bronz în 1906, la Paris, în tehnica "ceară pierdută", la atelierul Adrien A. Hébrard. Pentru a finanța turnarea acesteia, unul dintre prietenii săi a organizat o subscripție în țară. Lucrarea reprezintă un bun exemplu pentru modul în care Brâncuși și-a însușit cunoștințe de la sculptori precum Rodin și Medardo Rosso: sobrietatea și sensibilitatea modelajului suprafețelor, accentul pus pe realizarea unor straturi bine delimitate, etc. Expresia întrebătoare și ingenuă a modelului, surprinsă cu finețe, conferă o notă foarte afectivă acestui studiu. Lucrarea a intrat în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova în august 1954; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei de Artă Naţională, iar din 1964, în Cabinetul Constantin Brâncuşi.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Orgoliu 

DATARE: 1905 

MATERIAL: Bronz patinat 

TEHNICĂ: Turnare, procedeul „ceară pierdută” 

DESCRIERE: Modelată în manieră romantică, în anul 1905, în atelierul său de la Paris din Place de la Bourse nr. 10, lucrarea figurează într-o fotografie documentară ce prezintă un colţ al atelierului. Este prima sculptură turnată în bronz de către Constantin Brâncuşi, în tehnica "ceară pierdută", la atelierul Adrien A. Hébrard. Capul unei tinere, foarte probabil reprezentând un studiu de expresie, reprezintă un exercițiu academic obișnuit - acela de a portretiza o expresie facială. Primul gips a fost executat după natură și a fost expus la Salonul de toamnă, în 1906. Versiunea actuală, reprezentând expresia finală a temei, ne pune în fața unui modelaj mult mai personalizat. Asemănarea cu modelul este mai atenuată în favoarea unui subtil portret psihologic, realizat prin surprinderea intensității privirii, a atitudinii grave, nota dominantă fiind dată de exprimarea siguranței de sine a personajului. Asimetria evidentă în realizarea părului - există o zonă atent finisată, iar una care păstreză în mod vizibil gestul modelajului - face mai ușor perceptibilă vitalitatea întregii figuri. S-a susținut că redarea acelor striații delicate reprezentând firele părului pot fi puse în legătură cu tehnica de execuție a ultimei lucrări aparținând lui Medardo Rosso, și anume Ecce Puer. Portretul este realizat în planuri ample, suprafețele finisate creând un suport pe care lumina îl îmbracă neuniform, creând alternanțe fine de străluciri și umbre. Lucrarea figureză în patrimoiul Muzeului de Artă Craiova din august 1954; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei Naţionale, iar din 1964 în cadrul Cabinetului Constantin Brâncuşi.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Domnișoara Pogany 

DATARE: Copie după varianta din 1913 

MATERIAL: Bronz patinat 

TEHNICĂ: Turnare după varianta în marmură 

DESCRIERE: Modelul lui Brâncuşi a fost pictoriţa de origine maghiară Margaret (Margit) Pogany (1879-1964), pe care artistul a cunoscut-o în 1911 la Paris. Prima variantă a lucrării a fost executată în marmură şi se află astăzi în colecţia Muzeului de Artă din Philadelphia, ea a devenit celebră după ce artistul a prezentat varianta în gips a acesteia la expoziţia din 1913, deschisă la Armory Show la New-York, şi a stârnit reacţii dintre cele mai controversate în presa vremii. Detractorii au numit-o "un ou fiert așezat pe un cub de zahăr", dar ea a rămas în istorie și în conștiința generală drept "Zâna cea bună a sculpturii abstracte" (Hans Arp) și, într-o terminologie mai pronunțat filosofică, arhetipul figurii umane în arta modernă. Prin raportare la model, asemănarea rezidă la un nivel diferit de cel epidermic, pentru că proporțiile sunt reconsiderate după o logică estetică, și nu anatomică. Acest cap ce e împodobit cu ochi lărgiți (asemănători cu cei specifici iconografiei bizantine a Maicii Domnului) într-o privire ce pare să cuprindă lumea întreagă, nasul de o delicatețe extremă și gura infinitezimală compun o figură hieratică, ce degajă un mister aproape palpabil.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Vitelius 

DATARE: 1898 

MATERIAL: Gips 

DESCRIERE: Considerată astăzi prima operă muzeală a lui Constantin Brâncuşi, lucrarea a fost modelată de artist în perioada septembrie-octombrie 1898, pe când era student în primele luni la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Lucrarea avea să fie premiată cu Menţiune de Onoare în data de 22 decembrie 1898 de către conducerea Academiei bucureştene. Ea a fost trimisă Prefecturii Dolj (România) în semn de recunoştinţă pentru bursa de studii, pe care o primea din partea acesteia, şi a făcut parte din colecţia Muzeului Regional Oltenia. Dovadă a talentului cu care și-a însușit lecția sculpturii clasice, bustul împăratului Vitellius reprezintă un portret psihologic complex, care nu lasă urmă de îndoială asupra caracterului personajului istoric. Se pot ghici ușor, privindu-l, acele trăsături și deprinderi cu ajutorul cărora a urcat pe tronul imperial. Urmele vizibile ale modului său de viață sunt completate de expresia plină de trufie și cinism a ochilor și a gurii. Din anul 1954 sculptura face parte din patrimoniul Muzeului de Artă Craiova; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei Naţionale, iar din 1964 în cadrul Cabinetului Constantin Brâncuşi.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Ecorșeu 

DATARE: 1902 

MATERIAL: Gips colorat 

DESCRIERE: Prima versiune a fost realizată în 1901, în lut. A fost turnat în ghips si expus in 1903 la Ateneul Român. Modelul ecorșeului este statuia lui Hermes, având atitudinea sclavului lui Adrian, aflată la Muzeul Capitolin din Roma. Dubla inscripție pe suprafața plintei și pe latura din față: ”Lucrat după natură de prof. Dr. Gerota și Brâncuș 1902” atestă că realizarea ecorșeului a fost o colaborare. Lucrarea a aparținut Prefecturii județului Dolj, care în răstimpul studiilor lui Brâncuși la București îi acordase o bursă lunară. Este singurul exemplar păstrat intact.

AUTOR: Constantin Brâncuși

TITLU: Scaun colțar 

DATARE: cca. 1900 

MATERIAL: Lemn de stejar 

TEHNICĂ: Sculptură 

DESCRIERE: Datează din perioada în care Brâncuși era elev la Școala de artă și meserii, din Craiova. A fost executat după model, într-un stil eteroclit, specific fostului imperiu austro-ungar, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sprijinit pe patru picioare, dintre care trei se continuă în partea superioară, sub formă de montanți, jilțul este în întregime sculptat cu ornamente florale, vegetale și animale. Pe rama spătarului semicircular, în centru, se află un altorelief reprezentând un cap de copil – detaliu insolit, ce poate fi considerat drept primul cap de copil sculptat de Brâncuși.